În pădure urlă lupii, ger năprasnic se pornește
Tot în cale înlemnește, împietrește șî topește.
Colo sus la nalt dă munte, neaua-i d-un genunche,
Vântu când a bate, prin oi o răzbate.
Drept viteaz, sub nămete-m sta, baci bătrân îmi asculta
Despre tăt șî despre toate, înțelept îl învăța,
Câinele șî fluieru alungă-ncet doru’, dor de tăt șî toate
Al de-a lumii date.
D-afară crivățul mugește, neaua cum cernește
Întunericul pătrunde, neagră noapte înconjoară tăt.
Gădineț încet își mișcă gîtu’...
Șî dodată... se pornește!
Haita lupului, chiar din Lupărie!
Ceru’ înghețat și negru, de îndată-l trece.
Buturugă, rugă; șî buștean. Fă de luminează,
Lemnu strâmb ce foc-l îndreaptă,
Cu-a ta putere, șî înțelepciune, de mă dumirește.
Jos pe deal de vale, ’naltă vale,
Unde cercu-nconjoară, ’nconjoară și desparte
Ce-i de-afară, de ce-i. Îi! De-al lupului. Șî bradului
